Am ajuns în Vatra Dornei la fix cât să pierdem trenul 
Aşa că iată avem de zăbovit pe-aici vro 4 ore, până la ora 20.30 când vine următorul. Din păcate orăşelul este destul de mic şi deja l-am cam vizitat pe tot, însă în lipsă de alte activităţi mai hrănim nişte Mariane (a se citi veveriţe), bem o bere la o terasă din parc şi evident, ni se face foame. Aşa că cina din această seară constă într-o super cea mai cea smântână cumpărată din piaţă, 3 roşii dulci, pâine proaspătă şi câte o nectarină. Toate consumate în curtea unei biserici, că deh, a început ploaia şi ca boschetarii în parc nu mai putem să stăm .
Si-apoi lunga aşteptare în gară, pe-o ploaie cam torenţială, înconjuraţi de oameni cam coloraţi. La propriu şi din mai multe motive. Unul fiind pentru că fuseseră după afine, erau afinari. Al doilea nu îl spun, rămâne de ghicit.
Şi vine şi trenul. N-aş putea spune că pot să dorm deşi mi-aş cam dori asa măcar un pic, că suntem treji de pe la ora 8 dimineaţa. Trenul e destul de aglomerat, compartimentul nostru conţine un nene burtos şi scârbos, la bustul gol, ceea ce ne face să ocupăm alte locuri pe unde apucăm.
Şi iată-ne, la 23.45 ajunşi în super Dejul, sau, cum ar spune Cătălin, Dieeeeeeej. Nici el nu ştie de ce, aşa îi vine.
Gara e cam la mama dracu de oraş. E beznă şi la fiecare TIR e oprită câte o .. domnişoara, binenţeles. Pustiu tare în oraşul ăsta. Ce-i drept mâine e vineri şi e zi de muncă, dar totuşi. Ajunşi după indicatoare şi instinct în centru, luăm loc pe o bancă în parcul de acolo, de lângă catedrală şi evident: la mulţi ani mieeeeeeee!!! ieeei, iată am împlinit 25 de ani în Dej, cine s-ar fi gândit la asta? Desfacem (greu taaaaaaaaaare) sticla de vin plimbată prin Călimani (credeam iniţial că mă prinde ziua mea pe-acolo), turnăm în cănile de metal din dotare şi hai noroc!
Până când observăm că se apropie de noi un nene ce pare a fi paznicul de la parc. “Bagă sticla aia repede că ne trezim şi cu amendă!!!”
Dar iată că nu. Ba din contră. Ne împrietenim rapid cu nenea, care după ce află că este ziua mea apare cu un trandafir, bea cu noi nişte vin şi apoi ne plimbă prin tot oraşul şi ne spune cine a stat acolo, cine acolo, ce clădire e aia, care e povestea nu ştiu cărei statui, ne spune bancuri, mai primesc o ortensie absolut superbă (cu promisiunea că ajung cu ele acasă.. uff.. şi e abia vineri…
şi ne duce apoi la gară. Nu inainte de a-i promite că dacă mai ajungem în Dieeeeeej să îl vizităm.
ne-am pozat şi cu domnul Dorel Micu
Ora 3. Deja pic de somn şi trenul iată că are întârziere. Adorm instant în gară aproape fără să îmi dau seama, vine trenul şi în secunda în care mă aşez pe scaud adorm instant. La fel şi Cătălin care habar nu am cum de a auzit ceasul care ne anunţa că am ajuns în Cluj, după numai o oră. Eu una nu am mai auzit absolut nimic. Dacă era după mine cred că ne trezeam tocmai la Timişoara.
Este ora 5. Dacă mă mişc mă ia ameţeala. Mi-e atât de somn încât sunt sigură că aş putea să dorm chiar şi stând în picioare. Mă duc să iau bilete (mare inspiraţie) pentru plecare şi iată stăm acum, pe o bancă în gară, aşteptând să se facă o oră decentă pentru a-l putea suna pe Florin, prietenul lui Cătă, cel la care vom sta până sâmbătă.
Cu greu nu leşinăm de somn până se face ora 6 şi ceva şi plecăm agale ca teleghidaţi, la autobuzul care ne duce la sooooooooooomn.
Şi evident dormim. Şi ce somn, buştean, fără vise. Când ne-am trezit era deja ora 13.00
- În Cluj n-a mai plouat de vreo 2 săptămâni, e incredibil de cald
- A, da? lasă că am venit noi cu răţâfoiala
Şi am plecat la plimbare prin oraşul ăsta în care mă chinui să ajung de mai bine de 2-3 ani. În sfârşit sunt aici. Şi de ziua mea. Iupiiiiiiiiiii. Şi evident la ora 16 începe ploaia
Clujul ăsta e chiar frumos, e agitaţie multă iar oamenii de aici sunt fantastici. Au atât de multă căldură, sunt cu toţii zâmbăreţi şi prietenoşi, nici nu ai zice că eşti în România. Mă rog, avem şi noi parte numai de oameni mişto (hihihi, modestia, ştim). Am vizitat cât am putut, străzi, străduţe, catedrala, am urcat seara pe dealul de unde se vede tot Clujul, am fost răsfăţată cu cartofi prăjiţi cu muuuuuuuuuult caşcaval iar surpriza serii a fost când, ajunşi la o terasă, Florin s-a dus şi mi-a cumpărat 2 rulade de ciocolată şi mi-au cântat cu toţii la mulţi ani (“ca să nu zici că nu te-ai sărbătorit”. Mulţumeeeeeeeeeeesc!!!!!
hehe, ploua torenţial, ne-am adăpostit în catedrală
din cauza ei nu am putut să vorbesc 3 zile
prietenii ştiu de ce
Sâmbătă am fi vrut să ne plimbăm cu hidrobicicletele lebădă şi să închiriem biciclete (numai că spaţiul de închiriat era la celălalt capăt al oraşului si nu aveai la dispoziţie decât 2 ore). Numai că finanţele şi vremea nu prea ne-au dat voie, aşa că am bălăurit iarăşi prin oraş şi pe la Grădina Botanică, ca apoi să stăm în casă sub pături. Că pe bune de nu era frig şi afară ploua ca la balamuc.
Şi iată că frumoasa noastră plimbare prin ţară cam ia sfârşit. Cu numai 15 lei în buzunar (de-un pachet de ţigări şi ceva de băut) ajungem pe ultima sută de metri în gară şi ne îmbarcăm spre Bucureşti. Cu cel mai arogant şi îngâmfat şi sictirit naş întâlnit vreodată, care nu numai că era convins că nu avem bilete (avem neneeeeeee, oftică-te!!!) a mai venit şi din oră în oră în compartiment să ne întrebe dacă s-au văzut biletele. Complet idiot.
Am dormit cât am dormit şi iată-ne acasă. Cu florile într-o sticlă de plastic tăiată la jumate. Dap, am ajuns cu ele acasă, întregi.
A fost genial.. O excursie completă, am avut di tăti (cum ar spune planeta Moldova, sau Cătă ).
Şi-aaaaaaaltădată, şi-aaaaaaaaltădată, ooooo s-o faaaaaaceeeeem şi mai şi mai latăăăăă!!!!
pam pam!
Ce frumos! Intr-adevar, Clujul e un oras tare frumos, merita luat la pas.
By the way, la multi ani fericiti si cu cat mai multe plimbari!
[Reply]
Multumesc
[Reply]
Ma bucur ca ai trecut si prin Dej(apropo este aici o pronuntie specifica) si nu stiu daca ti-a spus nenea dar biserica ce ai pozat-o este monument UNESCO.La multi ani chiar daca mai tirziu!Si eu am haladuit prin Rodnei vara asta si mai vreeauuu!
[Reply]