1) LUP
În mare, urma câinelui este rotundă spre ovală iar a lupului este aproape dreptunghiulară şi puţin ascuţită în vârf datorită imprimării ghearelor din faţă.
De regulă, urma lupului are dimensiunile de 10-13 cm X 7-8 cm.
- la lup, urma pârtie este o înşiruire de urme exact cum stau mărgelele pe aţă, una dupa alta. Datorită faptului că lupul merge în trap întins, fără devieri de la direcţie (ca şi cum ar merge spre o ţintă dată), urma pârtie se poate întinde pe distanţe mari sub formă de linie dreaptă.
- la câine nu se întâmplă aşa, cainele se opreşte şi deviază de la traseu
- la lup, nu se vede decăt câte o urmă, una dupa alta
- la câine apar urme în zig-zag, ele fiind dispuse de o parte şi de alta a unei linii imaginare.
- de regulă, lupul urmează căprioarele şi cerbii în migraţia lor. Putem fi siguri că e “călcătura de lup” atunci când vedem urme de cerb/caprioară şi pe lânga ele aceste urme.
ATENŢIE!
Chiar dacă sunt mai mulţi lupi, nu vedem decât câte o urmă înşirată înaintea noastră. Ei merg ‘în şir indian’ dar la primul obstacol apărut (copac prăbuşit, stâncă, gard, etc), şirul se destramă, fiecare lup depăşind obstacolul sărind prin altă parte ca apoi să reia formaţia de şir indian. Datorită acestui fapt putem afla numărul de lupi.
Urma lupului este mai prelungă decât a câinelui, ca o adaptare la mersul prelungit (poate merge 50 Km / noapte). Urma lupoaicei este şi mai lungă.
2) ALTELE
De multe ori putem descoperi resturile unui animal consumat de altul. Pe lânga urmele lăsate în terenul moale, praf, zăpadă, felul răpitorului poate fi dedus şi din rămăşiţele găsite. Se ştie că ursul şi mai rar vulpea sau lupul îşi îngroapă victima superficial. Dihorul şi nevăstuica nu consumă victima pe locul unde au răpus-o ci o cară spre un adapost (tufă, buştean, crăci). Muşcătura mustelidelor este întotdeauna la ceafă, mâncând creierul şi burta păsării. Vulpea când găseşte un cuib, nu consumă ouale pe loc, ci le cară unul câte unul la o oarecare distanţă, fiecare în alt loc, cuibul rămănând întreg. Pe locul unde vulpea a mâncat ouăle, rămân cojile sparte cu margini adânc ferăstruite. La dihor sau nevăstuica rămân cojile cu marginile netede şi ele cară ouale toate într-un singur loc.
În urma pisicii sălbatice care a prins o pasăre nu rămân decat penele frumos retezate. Restul prazii nu-l ingroapa iar ouale le mănâncă direct pe cuib. Pe victimele râsului apar deseori urme de gheare pe spate şi greaban, iar el mănâncă de obicei părţile moi, gâtul şi măruntaiele.
Câinele şi lupul mănâncă ouăle chiar pe cuibul distrus, iar dacă victima a fost un mamifer, resturi de carne şi oase rămân numai daca victima a fost mai mare decât foamea rapitorului. 100% din cazuri, lupul începe sfâşierea prăzii de la burtă, căutând resturile nedigerate de iarbă, bogate în vitamine.
În unele situaţii putem avea surpriza să vedem urme care înconjoară un copac, în cerc strâns. Sunt de căprior, care îşi fugăreşte consoarta în perioada de rut. La cerb, putem observa cum îşi freacă de pomi tineri coarnele pentru a scăpa de catifeaua acoperitoare.
Lupul are un fel particular da a mânca. El înghite victima cu tot cu blana, copite, resturile blănii putând fi observate în excremente, uneori putem vedea şi dinţi.
Articol preluat de pe www.carpati.org
as dori sa vad si urme de pisica salbatica,dihor,jder,altfel e bine.
[Reply]
superb blog; bravo din tot sufletul
[Reply]